Maestrii camuflajului

Lumea animala este un perpetuu camp de lupta, protagonistii impartindu-se, de cele mai multe ori, in vanatori si vanati. Fiecare dintre acestia are metode proprii de realizare a telului, iar mimetismul este una dintre ele. Dar fie ca vine vorba de imitarea mediului in care traiesc, fie de imitarea comportamentului altor specii, unele vietuitoare se dovedesc adevarati maestri ai deghizarii.

In timp ce animale precum gandacul-testoasa ori iepurele polar utilizeaza mimetismul pentru a supravietui, altele transforma aceasta „viclenie“ naturala intr-o arma, devenind, practic, invizibile pentru prada pana in momentul in care aceasta cade in capcana. Mimetismul poate fi cromatic, anumite specii schimbandu-si doar culoarea pentru a se adapta la mediu, sau morfologic, atunci cand imprumuta aparenta unor elemente din habitatul natural, de pilda a frunzelor. In lumea animala, a te deghiza nu este un simplu joc, ci o problema de viata si de moarte.

• Pământul se încălzește în cel mai rapid ritm din istoria măsurătorilor
• Un fenomen meteo bizar ar putea explica de ce fabricile declanșează ninsori

Paianjenul-crab (Misumena) isi datoreaza numele perechii de picioare anterioare mai lungi si obisnuintei de a se deplasa lateral. Traieste pe flori si captureaza prin ambuscada insectele care le polenizeaza, schimbandu-si culoarea in functie de mediu. Veninul puternic ii permite paianjenului-crab sa vaneze insecte cu dimensiuni mult mai mari decat ale sale

Molia vier­me-de-matase (Automeris) se confunda perfect cu frunzele moarte. Cele doua pete negre in forma de ochi de pe aripi sunt folosite pentru intimidarea si distragerea atentiei pradatorilor. Aceasta specie de molie nu are gura si nu se poate hrani, singura sa functie fiind aceea de reproducere

Sepia latimanus se foloseste de ochii sai bine dezvoltati pentru a identifica pericolele, situatie in care isi poate modifica instantaneu culoarea si textura pielii. Acest comportament este utilizat si ca forma de comunicare sau pentru derutarea victimelor. Camuflajul este posibil gratie celulelor colorate din piele (cromatofore).

Sepia latimanus se hraneste cu creveti, pe care ii vaneaza cu ajutorul a doua mici tentacule, ascunse intre cele opt brate

Bothus lunatus, locuitor al marilor din zonele tropicale, se foloseste de forma sa plata si de camuflajul cromatic pentru a se face una cu nisipul. Poate fi intalnit la adancimi de pana la 100 de metri, masoara aproape 50 de centimetri lungime si se hraneste cu pesti mici si crustacee

A semana cu buretii de mare poate constitui o deghizare perfecta pentru unii pesti
Pestele veninos Himmels­gucker (Uranos­copus bicinctus) se ascunde in nisipul de pe fundul oceanului pentru a-si lua prada prin surprindere

Ceea ce pare o simpla frunza este, de fapt, o insecta bine camuflata

Foto: Hepta